Vremurile se reflectă de obicei în lucrările de artă. Fie printr-un realism descriptiv, reconoscibil, fie printr-un escapism evident, o evitare a realității. Orice catastrofă de mari proporții s-ar întâmpla sau nu în viitorul apropiat, prin trei expoziții de grup vom avea o imagine (simbolică) a felului cum gândesc acum o parte din artiștii contemporani din diferite generații, care răspund la scenariul ipotetic - Dacă de mâine va începe războiul, în urma mea o să las asta -. Lăsatul în urmă poate însemna concret ceva palpabil din atelierele sau casele lor. Ce nu ar apuca să ia cu ei sau ce nu ar mai vrea să salveze. Desigur, poate să însemne și ce și-ar dori să lase drept moștenire simbolică. Toate lucrările, doar câteva, fotografii, obiecte diverse, unelte, resturi, gunoaie sau doar praful… Vom vedea ce li se pare lor relevant. Relevant la modul personal sau pentru artă, pentru societate. Pentru privitori. Vom vedea lucrări care reflectă conflictele morale și etice, ori dimpotrivă, ignorarea lor. În ce măsură arta poate influența sau nu societatea, poate vindeca sau nu rănile sociale, e o altă discuție cu răspunsuri controversate fără sfârșit. Fără a avea pretenția de a fi expoziții manifest, în mod cert acestea vor oferi un moment de luciditate greu de ignorat. Un ultim refugiu utopic. Un barometru sau un semnal de alarmă, un exercițiu de imaginație și pentru privitori.