Ce reprezintă o grădină? E un spațiu intim unde ne retragem când avem nevoie de liniște? E un loc unde ne conectăm cu natura și ne luăm timp să descoperim plantele și proprietățile lor? Sau poate e un loc unde medităm, citim, creăm și schimbăm idei cu alte persoane? Hortus Conclusus își propune să activeze spațiul misterios al grădinii Institutului Francez printr-o serie de intervenții artistice, care variază de la instalație la artă textilă și sound. Grădina are o istorie aparte: inițial parc al Vilei Kimmel, se întindea până la canalul Bega, cuprinzând și terenul de alături, care astăzi ține de Vila Internațional (fosta casă de protocol a dictatorului Nicolae Ceaușescu). Alături se află Spitalul de Recuperare și Balneologie, cu o altă grădină care se unește cu cea a Institutului, aducând aminte de rolul inițial al grădinilor, acela de spațiu vindecător, unde erau crescute plantele folosite în diferite tratamente. Astfel, întregul spațiu verde din jurul Institutului Francez a îndeplinit pe parcursul deceniilor funcții ornamentale, recreative, dar și paliative. Titlul expoziției (grădină împrejmuită, în latină) face trimitere la sensul sacru și profund simbolic pe care îl are grădina pe parcursul istoriei. În strânsă legătură cu dogma creștină, cu multele picturi ilustrând-o pe Fecioara Maria așezată într-o grădină plină de vegetație luxuriantă, înconjurată de un zid gros, hortus conclusus este însă o structură ce transcende apartenența religioasă și poziționarea geografică. Atât în tradiția vestică, cât și în cea estică islamică, grădinile închise erau incinte ferite de lumea exterioară, unde activități recreative și artistice, care încurajau și schimbul de idei, aveau loc în mod recurent. Artiștii invitați își propun să surprindă rolul vindecător al grădinii, precum și complexitatea vieții vegetale. Fiecare dintre ei și ele tratează în practica artistică interconectarea dintre natură și om, fie prin materialele organice pe care le utilizează, fie prin conceptele incluzive din spatele operelor de artă. În același timp, lucrările lor pun sub semnul întrebării antropocentrismul, conform căruia omul este superior naturii și are puterea de a o supune după propriul plac, concept ce a dus la bine-cunoscutele consecințe dezastruoase asupra mediului înconjurator. Prin intervențiile celor cinci artiști și artiste, grădina Institutului se dezice de imaginea sa idealizată și devine un loc al explorării și al ștergerii granițelor dintre uman și vegetal.