„Je respire, mais bien couchée dans mon lit. C’est le lendemain de la fin de Monterey.” (Chantal Akerman, La Chambre, 1972) Expoziția prezintă, pentru prima oară, filmul experimental al cărui titlu îl poartă, Somnambulii Nu Au Somn (Sleepwalkers Have No Sleep), și care reprezintă un citat cultural adus lui Chantal Akerman pentru La Chambre (The Room). Două cadre de 360 de grade descriu spațiul unei camere ca o succesiune de naturi statice: un scaun, niște fructe pe o masă, singurătate, obiecte care așteaptă. Atât filmul Nadinei Stoica, cât și fotografiile din expoziție provoacă la o confruntare directă cu singurătatea, trăită cel mai puternic – și de cele mai multe ori – prin somn. „Zac, întinsă, lată pe salteaua cu așternut alb. Acum, pe masa metalică, aștept chirurgul să taie din carnea mea crudă: anestezia somnului. Îmi curg balele pe fața de pernă, neputincioasă ca un vițel ce își așteaptă sfârșitul în lama cuțitului înfipt în ceafă. Punctul zero al șirei ce-mi articulează trupul încremenit. Omul nu-i menit să doarmă singur. Îmi aștept sfârșitul în fiecare dimineață, sfârșitul singurătății celei fără de moarte. Și-auzi, tu, visule, cel de toate zilele, ce mă zvârcolești ca un netrebnic, că eu n-am nume de sfânt și nici sfântă nu sunt?” (Nadina Stoica) Somnabulii Nu Au Somn / Sleepwalkers Have No Sleep (2025) 18 minute, color Film creat de Nadina Stoica Asistent de regie & Camera: Casiana Spanache Coloana sonoră: Cosmo Stanciu & Tz Cu Sara Cuncea