16
Diptych
str. Plantelor 58

Amplasat într-o fostă galerie de artă, Diptych continuă expunerea artei contemporane în paralel cu un spațiu creativ, un atelier. Cartierul unde se află este un exemplu de ce-ar fi putut deveni Bucureștiul unor politici de urbanism și arhitectură armonioase: dorința de oraș-grădină, ilustrată prin chiar numele străzii – Plantelor, locuințe în stil neoromânesc, Art Deco și Modernist, construite în special în perioada interbelică. Au rezistat, multe dintre ele, comunismului, iar acum continuă să reziste lipsei de interes administrativ (și) prin artă. Cartografia zonei este foarte densă din punct vedere artistic: trei galerii de artă, un studio foto și ateliere de creație. Artiștii invitați să participe cu expoziții personale sunt din medii de artă foarte diferite - va fi expusă de la pictură; obiect, la fotografie; de la foto-video, la sunet, de la instalație la performance, poezie. Vor fi prezenți artiști inediți, puțin sau deloc vizibil

PANDEMIC LOOP DISORDER

ARTE PLASTICE


Tip eveniment
DESCHIS si la NAG
Perioada Expozitie
30.09.2020 - 31.10.2020
„Lumea e oprita în slow motion” și avem timp să o observăm, „natura se regenerează”, dar „cei vulnerabili sunt afectați”, există variante care pot duce la „același rezultat”, „natura se deschide” pentru a ne revela tainele sau se închide pentru a ne înghiți (?), rutina simplă devine complicată, ne simțim „monitorizați prin sateliți” și ne folosim de acest sistem de surveillance GMT (Google Maps Timeline), în jurnale vizuale, pentru a activa un mecanism mnemonic, creăm jurnale online/offline, documentăm starea personală/locală/globală, criza, efectele ei, ne reinventăm cu umor și inventăm forme de rezistență la această tulburare de curs a vieții, prinși într-un vârtej de exces de informații, exces de știri, pendulăm între adevăr și fals, între teorii ale conspirației și date reale. Circuitul acesta este tulburător și repetitiv până la obsesie. Ne trezim că am dezvoltat ticuri, repetăm mecanic acțiuni care devin obsesive, prinși în bucla supraviețuirii, traumatizați de frică, marcați pe cine știe ce întindere de ani de acum încolo, ne izolăm, ne eliberăm apoi, ca într-o zvâcnire de revoltă, dar știm că sfârșitul nu e aici, pentru că asta ni se spune.