Ceea ce „These empty shells are mine” încearcă să comunice prin aceste lucrări este senzația de febră din corp, atunci când boala preia controlul. O reacție la un stimul cu care ne confruntăm în viața noastră, o nedreptate. O reacție pe care începem să o dizolvăm din ce în ce mai mult pe măsură ce evoluăm, făcându-ne victime ale unei versiuni mai civilizate a noastră. Încercăm din toate puterile să evităm febra, în loc să o lăsăm să ne curețe organismul. Suntem disperați să ne convingem că nu trebuie să reacționăm (exagerat). Dar anumite persoane găsesc o deschidere undeva în cochiliile lor și reușesc cumva să reacționeze la o defecțiune a sistemului. Sunt lucruri și reacții la care noi doar visăm. Literalmente. S-ar putea spune că sunt de fapt vise febrile, prin evoluția lor brutală. Dar nu este oare o reacție brutală exact ceea ce tânjim atunci când suntem supuși? Continuăm să ne convingem mintea că nu este așa, dar corpurile noastre ne spun altceva. Carapacele noastre încep să tremure când suntem certați. Creierul nostru ne spune să nu ne mișcăm. Unii oameni au reușit să treacă peste acest segment. Îi putem judeca în multe feluri, dar trebuie să recunoaștem că reacția, la fel ca febra, este mai bună pentru a spune că ceva nu este în regulă cu corpul.