Un turn din cuburi puse strâmb, o minge scăpată din mâini, o linie trasată pe hârtie ce pare gata să se frângă, o pată de culoare care se împrăștie pe pânză. Totul se poate nărui și sfârși în orice clipă. Și totuși... Din acest echilibru fragil se naște plăcerea jocului și a creației. Fiecare gest devine o iterație: ridici, scapi, repeți. Trasezi linii, ștergi, repeți. Variezi. Încercările se transformă treptat în reguli, pe care copiii le adoptă instinctiv; adulții, cu unelte mai grele sau mai tăioase, fac același joc, cu aceeași tensiune între control și risc, între precizie și expresie. Parametrii jocului sunt limitele pe care le împingi: cât de sus poate fi ridicat un turn fără să cadă, cât de aproape poate ajunge tăișul de deget, cât de intensă poate fi o pată de culoare într-o compoziție vizuală. Câte limite, atâtea posibilități! Între joacă și creație vizuală se află aceeași curiozitate: să testezi limitele, să experimentezi, să explorezi și să descoperi forme noi, mereu între ceea ce rezistă și ceea ce se reinventează. ............................................................ Expoziție 2 în 1: colectivă grupul Rod și personală Ovidiu Dorin Hulea